EVALUAREA ABILITĂȚILOR COGNITIVE ȘI A SUPRADOTĂRII
PROFILUL COGNITIV
Așa cum fiecare persoană are o voce unică sau amprente unice, oamenii au un profil intelectual unic, format din abilități și caracteristici de bază care ne determină interesele, punctele tari și vulnerabilitățile. Acest profil însă nu este atât de vizibil precum comportamentele noastre, și poate fi determinat doar prin testare standardizată. Acest tip de evaluare furnizează informații legate atât de abilitățile cognitive, cât și ariile care ne ajută sau cele care reprezintă anumite vulnerabilități.
Evaluarea abilităților cognitive poate fi solicitată de părinții care își doresc să își cunoască mai bine copilul, precum și la recomandarea primită din partea unor specialiști sau a profesorilor, pentru identificarea unor deficite sau a unui profil de supradotare.
ESTE SUPRADOTAREA ECHIVALENTĂ CU O INTELIGENȚĂ SUPERIOARĂ?
Copiii supradotați sunt, fără îndoială, foarte inteligenți, însă o inteligență superioară nu este echivalentă cu un profil de supradotare. De cele mai multe ori, diferența este reprezentată nu de abilitățile cognitive, ci de capacitatea de auto reglare emoțională. Supradotarea este în mod tipic acompaniată de standarde auto impuse care sunt imposibil de realizat, ceea ce aduce multă plictiseală, frustrare și anxietate.
Dar care este de fapt diferența între cineva deștept și cineva supradotat? Orice copil, atunci când este expus unor activități care îl interesează, poate da dovadă de creativitate, idei excepționale, inteligență. Un copil inteligent știe de obicei răspunsurile la întrebări, arată interes pentru activitățile academice, studiază, învață cu ușurință, etc. Copilul supradotat este însă diferit.
El nu doar știe răspunsul la întrebări, el este cel care pune de obicei întrebări. Un copil supradotat este cel care pune la îndoială răspunsurile. Are un interes deosebit pentru a învăța și a înțelege, în special de ce și cum funcționează lucrurile. Este incredibil de curios, implicat, mental și fizic, și își organizează foarte clar gândurile asupra unui subiect de interes. Poate fi neatent, și totuși să ia note mari la teste.
De cele mai multe ori, preferă compania copiilor mai mari sau a adulților, cu care se simt compatibili din perspectiva vârstei lor mentale. Este foarte perfecționist, pune multă presiune pe propria performanță și este foarte critic.
CARACTERISTICILE COPIILOR SUPRADOTAȚI
Copiii supradotați manifestă o serie de caracteristici și trăsături care îi diferențiază de alți copii. Acestea sunt de regulă concentrate în următoarele arii:
ABILITĂȚI VERBALE: abilități de înțelegere a informațiilor verbale, raționamentul verbal si formarea conceptelor, precum și exprimarea gândurilor prin cuvinte.
ABILITĂȚI DE RAȚIONAMENT PERCEPTIV: abilități de rezolvare a problemelor nonverbale, uneori folosind coordonarea ochi-mână și lucrând rapid și eficient cu informații vizuale, o capacitate superioară de a organiza mental informațiile, și de a analiza relațiile dintre ele.
ABILITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: o memorie de lucru superioară, concentrare a atenției asupra anumitor interese și pasiuni, o capacitate deosebită de a înțelege ce li se predă cu o nevoie scăzută de explicații
GÂNDIRE SPECIFICĂ: pot avea un anumit mod de a înțelege lucrurile, ceea ce face ca uneori să se opună metodelor folosite de către alții, și au un mod creativ de a găsi soluții
ATENȚIE SELECTIVĂ: numeroși copii supradotați au o capacitate de menținere a atenției superioară atunci când sunt implicați în activități din zona lor de interes și care le provoacă inteligența, însă de cele mai multe ori manifestă plictiseală și frustrare atunci când trebuie să se concentreze asupra unor informații repetitive sau prea ușoare pentru ei.
EMOȚII ȘI COMPORTAMENTE: empatie, niveluri neobișnuite de energie, toleranță la frustrare scăzută, rigiditate, anxietate, calități de leader, reactivitate emoțională crescută, opoziționism și hiperactivitate.
CUM ESTE IDENTIFICAT UN PROFIL DE SUPRADOTARE?
Identificarea unui profil de supradotare nu este întotdeauna bazată doar pe testarea nivelului de inteligență. Interviurile cu familia și / sau direct cu copilul pot de asemenea furniza informații utile despre structura cognitivă și emoțională a copilului. De asemenea, un screening realizat atât de către părinți cât și de profesor poate fi util în vederea recomandării evaluărilor complexe.
Evaluarea în vederea confirmării unui profil de supradotare poate include:
Testarea abilităților intelectuale ale copilului – aceasta poate fi realizată cu teste standardizate, în funcție de vârsta persoanei testate. Cea mai complexă și completă baterie de teste este reprezentată de Scala de inteligență Wechsler pentru copii – ediția a patra (WISC-IV). Această scală este utilizată pentru a evalua abilitățile generale de gândire și raționament ale copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani și 11 luni. Performanța copilului la scala WISC-IV este evaluată în funcție de scorurile sale compozite care reprezintă funcționarea intelectuală în domenii cognitive specifice: Indexul de Înțelegere Verbală, Indexul Raționamentului Perceptiv, Indexul Memoriei de Lucru și Indexul Vitezei de Procesare. Totodată oferă informații despre abilitatea intelectuală generală a copilului prin Coeficientul de inteligență total (CIT). Un alt test care poate fi aplicat chiar și copiilor cu vârsta de 4 ani este Matrici Progresive Color (CMP). Acesta măsoară inteligența nonverbală a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 și 11 ani. Bateria de teste pentru evaluarea aptitudinilor cognitive și de învățare din cadrul platformei Cognikit® reprezintă o altă variantă de testare standardizată pentru copii cu vârsta de până la 18 ani.
Evaluarea psihologică suplimentară poate include atât evaluarea nivelului afectiv și comportamental cu ajutorul unor instrumente standardizate, cât și tehnici proiective, evaluarea prin tehnici de psihodramă sau observația clinică. Aceste elemente pot furniza informații utile despre modul în care copilul abordează problemele, toleranța la frustrare, abilități sociale, nivelul de anxietate sau depresie, etc.
Evaluarea nivelului de neurodezvoltare psihologică sau în vederea identificării unor tulburări de învățare poate fi uneori necesară, pentru a elimina posibile cauze alternative ale unor comportamente manifestate de copil și în vederea realizării unor interpretări ale rezultatelor diferențiate.
