Sunt unele persoane născute cu un creier programat pentru a fi empatic? Poate fi compasiunea învățată? Ce obiceiuri sau experiențe întăresc egoismul, narcisismul sau generozitatea și compasiunea?

Empatia – o perspectivă psihologică

Carl Rogers, celebrul psiholog american și fondatorul terapiei centrate pe persoană, considera că “a fi empatic înseamnă a percepe cu acuratețe cadrul intern de referință al altuia, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin “ca și cum” ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde condiția de “ca și cum”.

Daniel Goleman, autorul celebrei cărți ”Inteligența emoțională”, menționează empatia ca fiind una din cele cinci componente de bază ale inteligenței emoționale la muncă, iar ascultarea empatică reprezintă “unul din cele șapte obiceiuri ale persoanelor productive”.

Iar Sigmund Freud, părintele psihanalizei, afirma că „empatia este mecanismul care face posibil ca un individ să preia unele atitudini în toate direcțiile, cu privire la viața mintală a altuia”. Ulterior, S. Stark (1966) definește empatia ca un proces al unei identificări scurte prin care, conștient sau neconștient, cineva s-ar contopi pe sine cu o altă persoană pentru ca să înțeleagă și să împărtășească sentimentele și atitudinile altuia.

Cercetătorii contemporani au descoperit că există două tipuri de empatie: afectivă și cognitivă.

1. Empatia afectivă se referă la senzațiile și sentimentele pe care le experimentăm ca reacție la emoțiile altora. Aceasta include oglindirea emoțiilor unei alte persoane, sau o reacție de stres de exemplu atunci când este detectată frica sau anxietatea altcuiva.
2. Empatia cognitivă se referă la capacitatea noastră de a identifica și înțelege emoțiile altor persoane.

Empatia din perspectiva neurologică

Empatia are rădăcini adânci în creierul și corpul nostru. Ea a fost asociată cu două căi neuronale diferite ale creierului uman, iar cercetătorii consideră că anumite aspecte ale empatiei sunt strâns legate de neuronii oglindă.

Într-un studiu publicat în Journal of Neuroscience în Octombrie 2013, s-a descoperit că tendința de egocentrism a omului este înnascută, dar că există o parte a creierului uman care identifică și compensează lipsa empatiei. Această parte a creierului se află în cortexul cerebral și este localizată (aproximativ) la intersecția dintre lobii parietali, frontali și temporali.

Când această zonă a creierului nu funcționează corespunzător, sau când suntem nevoiți să luăm anumite decizii rapide, capacitatea acelei persoane de a fi empatică scade în mod dramatic. Această zonă este de asemenea responsabilă de capacitatea unui individ de a face diferența între emoțiile proprii și cele ale altor persoane, de empatie și compasiune. Atunci când neuronii din această arie a creierului sunt “deranjați”, persoana în cauză proiectează emoțiile sale în alții.

Empatia și personalitatea

Cum influențează capacitatea de a fi empatic personalitatea oamenilor?

• persoanele empatice au o atitudine optimistă, caldă, dau dovadă de altruism și generozitate, au un comportament prosocial bine dezvoltat și abilități interpersonale
• persoanele slab empatice sunt mai rigide, retrase, introverte, centrate pe sine, singuratice și revendicative

De ce este empatia importantă

• Când cineva este în suferință, apare o reacție profundă, viscerală, în centrul ființei noastre, un flux de empatie și un impuls aproape disperat de a oferi ajutor.
• Empatia este ingredientul principal al relațiilor pozitive, reducând conflictele și neînțelegerile și ducând la bunătate, sprijin și generozitate.
• Cercetările au arătat că empatia reduce nivelul de stres prin intermediul mecanismelor de apărare pe care le dezvoltăm atunci când creăm conexiuni strânse cu alte persoane. Astfel, persoanele empatice trec mai rar prin episoade de depresie și anxietate.
• Deoarece empatia presupune să încerci să îți imaginezi ceea ce simte sau gândește celălalt, de cele mai multe ori comunicarea interumană este mult îmbunătățită. Punându-te în locul celuilalt îți va fi mai ușor să explici apoi cum te simți tu, diminuând astfel neînțelegerile și conflictele.
• De asemenea, te poate ajuta să descifrezi limbajul non-verbal mult mai ușor, să fii mai atent la mesajele pe care alți oameni le transmit involuntar și să recunoști ceea ce gândesc astfel încât să reacționezi corespunzător.
• Empatia conduce la muncă de echipă și îi ajută pe membrii unei echipe să practice respectul și încrederea și să fie deschiși să asculte toate opiniile. Este astfel benefică și pe plan profesional, având drept consecință crearea unui mediu sănătos, în care fiecare este tratat cu compasiune și respect și se simte încurajat să își exprime punctul de vedere, ideile sau nemulțumirile.
• Suntem ființe sociale și avem nevoie de interacțiune. De multe ori însă, deși ne-o dorim și tânjim după ea, nu reușim să inițiem sau să menținem relații sociale sănătoase. Empatia, indiferent de nivelul ei, ne poate ajuta să îi înțelegem pe ceilalți și să ne îmbunătățim astfel abilitățile sociale.
• Și deși fiecare om este doar o parte infimă a acestei lumi, empatia și implicit compasiunea fiecăruia poate face diferența în a face lumea mai bună.

Cercetătorii au descoperit de asemenea că deși empatia are o bază genetică, oamenii își pot dezvolta (sau restricționa) capacitatea empatică. Cum poți însă să îți dezvolți capacitatea empatică? Îți voi oferi în articolul meu următor câteva strategii prin care copiii (și nu numai) pot învăța să fie empatici.